Construită din piatră de râu, la sfarsitul secolului al XIII-lea, cu scop militar ca barbacană in fața porții Sf. Gheorghe, fosta Praetoria a Castrului Roman (intrare rezervată guvernatorului, comandantului LEG.XIII GEMINA și oficialilor Romei), pe amplasamentul căruia a început ridicarea cetații medievale Bălgrad. Planul armatei Habsburgice din 1711 ne arată ca accesul principal in cetatea Bălgrad se făcea prin poarta Sf. Gheorghe, aceasta fiind protejată de o barbacana de plan circular deservită de un pod ridicător și de o curte. Aceasta a fost utilizata până la începutul secolului al XVIII-lea.

Negura anului 1442 aduce intrarea lui Iancu de Hunedoara in Cetatea Alba Iulia, cu scopul pregătirii campaniei militare împotriva otomanilor care invadaseră Transilvania. Lupta a avut loc la Sântimbru. După moartea sa, de ciumă, în 1456, Iancu de Hunedoara este înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Romano-Catolică din oraş.

Prin Turnul Porții intră cel pe care istoria îl numește Vlad Țepeș ca urmare a luării în captivitate de către Matei Corvin la Cetatea Piatra Craiului). Aici are loc o anchetă care se sfârșește prin mutarea sa la Buda și în cele din urmă la Visegrad unde rămâne în fosta reședință regală vreme de 12 ani.

La construirea cetăţii celei noi, la nivelul substrucţiilor, barbacana a fost curăţată de ruine şi conservată la interiorul noului bastion al Cetăţii Carolina adăugandu-i-se suplimentar ; un pilon cu baza formată de blocuri de calcar din fostul castru roman, bolţi cu răsuflători, precum si un pod de lemn peste santul de aparare (acesta se incendia in caz de asediu). Turnul medieval al porţii Sf.Gheorghe este şi astăzi vizibil prin piatra de râu aflată la baza acestei încaperii. Ușile de fier de la intrare sunt originale din aceeași perioada.

Construită în timpul domniei lui Carol al VI-lea, în cel de-al VII-lea bastion, numit Sf. Ioan de Capistrano sau al Transilvaniei, în perioada anilor 1715-1738, spațiul face parte din lucrarile ascunse de o deosebită importantă, destinat păstrării și depozitării armamentului, prafului de pușca si de tun, precum si a proiectilelor acestora. Toate acestea se petrec în contextul în care Cetatea era centrul militar al Transilvaniei.

A fost amenajată în depozitul de pulbere rotund, în timpul asedierii Cetații din primavara anului 1849 de catre trupele ungare, ea fiind acționată de patru cai. Pot fi observate și azi locașurile grinzilor morii din pereți.

Spatiul se transformă în Crama, peste santul de apărare fiind pusă o pasarela ingusta de fier, se tencuiesc pereți pentru a nu se se mai vedea cărămida, a fost adus mobilier masiv din jumatati de trunchiuri de copac, precum si o caruta plina cu butoaie, de unde se servea vinul. Bucatele erau gătite în sala, unde era amplasat un gratar imens.
Crama a fost inaugurata in noiembrie 1968 de către Nicolae Ceaușescu cu ocazia sarbătoririi semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România. La momentul acela era cel mai cunoscut local al zonei, remarcându-se prin petrecerile cu lăutari. A funcționat pană in 1976.

Spatiul intră în administrarea Armatei Române fiind folosit ca spatiu destinat divertismentului, organizându-se evenimente de diverse tipuri.

Armata Româna foloseste spatiul pe post de “ascunzatoare” pentru a proteja membrii Securitații de furia populației.

Am preluat spatiul abandonat, pierdut în negura timpului, incapabil să țină pasul cu viteza cu care uneori uităm ceea ce aduce valoare unui spațiu. ”PUB 13” a fost prima investiție privata din Cetate, deschizându-și porțile în noiembrie 2003, după șapte luni de curatare, igienizare, restaurare și punere in valoare a spatiului, fiind prima locatie cu evenimente din oras.